Ma gandesc ca e o gluma. Tot ce ma inconjoara e o gluma. Tot ce nu are legatura cu mine e o gluma. Dar...de fapt eu sunt gluma. Stii...ma simt puternic de cele mai multe ori; imi place sa cred ca iau cele mai bune decizii in situatii limita. La dracu. Eu...de fapt eu ma simt uneori ca pot avea totul...adica vreau sa zic ca uneori, dupa ce se succed diverse evenimente, evident, in avantajul meu, dupa ce ajung acolo unde vreau sa ajung dar fara ca acest scop sa devina in sine scop de la inceput...incept sa ma simt nu stiu cum sa zic...cred ca sufocat...sau captiv...sau prins in capcana..adica nu stiu, oricum ceva de genul asta...si atunci ma sperii. deodata nu mai sunt acea stea care straluceste la lumina ei...sunt defapt un sau o chestie mica mica mica ascunsa in cochilia ei ca nu cumva sa o vada careva. Ei, si atunci, rup legatura pentru a evita o eventuala(in realitate) dar de fapt o certa nesiguranta de sine. Nu pot sa depasesc momentul. In alta ordina de idei...spun sincer ca, imi dorec cu toata fiinta mea sa existe acea cineva...si in cele mai dulci vise pot fi asa cum vreau sa fiu... Dar iacata ca acea cineva care imi palace sa cred ca poate aprinde schinteia nu apare...pana la un moment dat. A aparut. nu-mi las niciodata scutul acasa...poate ca anumite ele nici nu ar face ceva demn de acest scut. Dar cand a aparut...am uitat orice fel de aparare, orice fel de masca si m-am oferit asa cum sunt eu. Aici este durerea...pentru ca tocmai in fata celei eram cel mai pregatit sa ma asum...tocmai ea...mi-a dat....o numesc eu lovitura de gratie. Am trait dezamagire in cele mai negre crampe ale ei... Cum ce m-am ales?
Ei, dar uite ca nu e asa... hai lista: m-am ales cu ceva bani in portmoneu, cu ceva mai multa experienta, sunt burlac, sunt curtat, ma simt in jumatatea avantajoasa a afacerii. E perfect. Linistea sufleteasca? aici nu sunt sigur in care jumatate ma aflu... pana la urma, care este scopul? Ce urmarim? Care e substanta?... Nu am inca un raspuns pentru asta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu